Petru Frasila

   Petru Frasila s-a implicat activ in realizarea proiectului care a pus bazele "Centrului de Primire a Victimelor Violentei Domestice" de la Piatra Neamt n contributia societatii Radio M Plus a fost substantiala in realizarea proiectului "Ma bucur ca am putut sa contribui la realizarea acestui important proiect si ca eforturile mele sint apreciate"

Petru frasila

Viata pe tabla de sah

Viata pe tabla de sah#1

 UN MEMORALIST AUTENTIC 

PE O “TABLĂ DE ŞAH”A VIEŢII*
 
 
De cele mai multe ori, jurnalul intim îl propulsează pe narator ca personaj principal, atoateştiutor în prezentul imediat şi în perspectivă, care, la persoana întâi, „multiplică eul pe suprafaţa realului, în dinamica relaţiilor sociale” (cf. Ioan Holban). Naratorul din cartea de faţă transferă realitatea vieţii cotidiene pe o „tablă de şah”. Recunoscând că în viaţa de zi cu zi nu este un jucător de şah redutabil, personajul–narator îşi structurează cartea pe capitole ale căror titluri sunt specifice jocului de şah profesionist, în spatele cărora sălăşluiesc metaforic situaţii reale cu „urcuşuri şi coborâşuri, victorii şi înfrângeri” (Pionul, Jocul celor doi cai, Gambitul regelui, Gambitul elefantului, Deschiderea nebunului, Partida vieneză, Apărarea franceză, Tangoul cailor negri, Şah mat!)
Într-un argument sincer şi necesar, autorul ne avertizează: „Pentru mine, lumea este ca o tablă de şah pe care poţi fi pe rând pion, nebun, cal, tură, rege…Nu de puţine ori mă întreb cine va câştiga până la urmă partida şi dacă, în final, va exista cu adevărat un câştigător…În curgerea frenetică a fiecărei zile calculez următoarea mutare, încercând chiar să anticipez şi câteva mutări înainte. Viaţa capătă astfel o tensiune pe care puţin o cunosc, o tensiune care te consumă, dar care-ţi dă sentimentul că eşti viu”.
Întrebându-ne, retoric, cine a ieşit, până la urmă, cu adevărat un câştigător, răspunsul ar fi unul singur: scriitorul! După cei peste douăzeci de ani de jurnalism tv la Chişinău, Iaşi şi Piatra Neamţ, actualul manager al Televiziunii Regionale PRIMA TV Iaşi, Petru Frăsilă, reuşeşte , pas cu pas, să intre în rândul scriitorilor „foarte atenţi la ceea ce li se întâmplă pe parcursul unei zile” (cf. Adi Cristi). Viaţa cotidiană devine pentru Petru Frăsilă un nesecat izvor de inspiraţie, dar şi un pariu cu farmecul cuvântului scris, purtător de adevăr şi înţelepciune, de sensibilitate şi autocunoaştere.
Proza memorialistică a constituit întotdeauna un adevărat reper pentru istoricii literari, avizi de amănuntele vieţii de zi cu zi ale scriitorilor. Prietenul autorului cărţii „Viaţa pe o tablă de şah”, Adi Cristi, este îndrituit să remarce: „Cu acea oglindă în care poţi să-ţi recuperezi o viaţă trăită la zi, cu toate întâmplările, regretele şi bucuriile ei, Petru Frăsilă încearcă să evadeze în literatură, să se prezinte a fi creatorul său şi al întâmplărilor din care, inevitabil, a reuşit să iasă, cum mai reuşesc personajele pozitive, cele puse să se lupte, până la victoria finală cu tot ceea ce înseamnă rău fundamental.”
În fond, care este suportul real al confesiunilor autorului-personaj care se mişcă dezinvolt pe „tabla de şah” a vieţii? A unei vieţi încărcate de întrebări şi sentimente, de nelinişti şi căutări, toate în căutarea unui adevăr salvator. Confesiunile – relatări sunt zămislite pe un pat de spital, unde autorul ajunge în urma unui accident cerebral. „Cele şapte zile petrecute în spital au însemnat pentru mine o schimbare de perspectivă asupra vieţii, o redefinire a sistemului de valori, a priorităţilor. De aceea, cred că nu este întâmplător cu ce gânduri am umplut acele zile, cu ce amintiri, trăiri, înţelesuri (…). Dacă nu am reuşit îndeajuns în ceea ce am năzuit, asta face parte din limitele mele ca om, iar cartea pe care o ţii acum în mână, cititorule, este o nouă încercare de a-mi depăşi limitele”.
Suntem, la rândul nostru, îndrituiţi să afirmăm că jurnalistul, managerul, soţul, tatăl şi prietenul Petru Frăsilă, venind direct din publicistică, după două cărţi ce impun vizibile accente profunde de memorialist (Libertatea de a fi ziarist, 2005; De la ziarist interzis la libertatea de a candida, 2009), reuşeşte să-şi depăşească limitele, exersând şi condeiul scriitorului autentic ce nu poate fi ignorat, care demonstrează concret un potenţial major de astfel de surprize plăcute.
Cu vigilenţa unui ochi ajuns la maturitate retrospectivă, Petru Frăsilă îl face copărtaş pe cititor cu anii săi din copilărie şi adolescenţă (chipul luminos al doamnei diriginte în ultimii doi ani de liceu rămâne definitoriu pentru devenirea existenţială a autorului), cu implicarea sa în viaţa artistică a tineretului ieşean, prin înfiinţarea şi conducerea Cenaclului „Columna”, a avatarurilor instrucţiei din perioada armatei, cu anii tumultoşi ai studenţiei, când, în timpul vacanţelor, trebuia să muncească şi pe şantier, cu primii paşi în lumea mirifică a radioului şi televiziunii.
Într-un respiro necesar în relatarea confesiunilor sale, Petru Frăsilă notează cu sinceritate uimitor de deschisă: „Doamne, cum au trecut anii, pe ce drumuri ocolite m-a dus viaţa, ca să mă readucă, în final, la matca mea, la lumea culturală, la lumea televiziunii, la emisiunile în care comunic atât de bine cu toate vârfurile medicinei, ingineriei, economiei, învăţământului şi culturii din Iaşi, Moldova şi din ţară.”
Comprehensiunea către poezie a autorului cărţii este resimţită în structura ei, fiind gardată de Marin Sorescu şi Omar Khayyan şi impregnată cu versuri din Bacovia, Arghezi, Alecsandri, Tudor George, George Tărnea.
Nu putem încheia rândurile noastre despre această carte, asemenea criticului şi istoricului literar Ioan Holban, decât tot cu slovele introspective ale lui Petru Frăsilă: „Ştiu că viaţa capătă sens doar pentru că este finită. O viaţă prelungită la nesfârşit ar deveni iadul. Din fericire, suntem trecători pe această lume, veşnicia fiind rezervată unei stări sufleteşti despre care nu ştim foarte multe lucruri, stare accesibilă doar credinţei. Se spune că cel mai greu îi este omului să iubească şi să moară. Mie nu mi-a fost greu să iubesc, văd numai părţile bune în oameni şi în tot ceea ce să mă înconjoară. Dar nu vreau să sfârşesc acum, mai am atâtea de făcut!”
 
ION COZMEI
 
*Petru Frăsilă, Viaţa pe tablă de şah, Editura „Timpul” Iaşi, 2012  
 

CARTILE MELE

Violarea libertatii de exprimare

Violarea libertatii de exprimare

 Lămuriri preliminare    Petru Frăsilă, reclamant    Condiţiile generale    După (...)

Galeria cu Oglinzi

Galeria cu Oglinzi

 RAME AFECTIVE PENTRU NIȘTE CĂLĂTORI PE VEȘNIC DRUM      "În acest nou volum al (...)

Life on a chess board

Life on a chess board

Lansarea oficiala a cartii "Viata pe tabla de sah" va avea loc in data de 15 ianuarie 2013 la ora 17:00. Eveniment (...)

Viata pe tabla de sah

Viata pe tabla de sah

 UN MEMORALIST AUTENTIC  PE O “TABLĂ DE ŞAH”A VIEŢII*     De cele mai multe ori, (...)

De la om la om

De la om la om

  DON PEDRO ŞI MORILE DE IMAGINE Neobosit, chiar enervant de energic pentru unii, prizonierul unui temperament (...)

Webdesign by