Petru Frasila

   Petru Frasila s-a implicat activ in realizarea proiectului care a pus bazele "Centrului de Primire a Victimelor Violentei Domestice" de la Piatra Neamt n contributia societatii Radio M Plus a fost substantiala in realizarea proiectului "Ma bucur ca am putut sa contribui la realizarea acestui important proiect si ca eforturile mele sint apreciate"

Petru frasila

Galeria cu Oglinzi

Galeria cu Oglinzi#1

 RAME AFECTIVE PENTRU NIȘTE CĂLĂTORI PE VEȘNIC DRUM

 
 
 "În acest nou volum al său, Petru Frăsilă realizează un fel de „carte de învățătură” ad‐hoc, adică alte învățături, tot către un fiu, ca într‐un alt veac, mediate de această dată prin ceea ce doar discursul literar poate să facă, chiar dacă narațiunea nu lasă evidențieri exprese ale primatului ficțiunii pure, ba, se poate spune,
chiar dimpotrivă. Din acest punct de vedere, textele ce compun volumul Galeria cu oglinzi (iar unele dintre ele trimit, mai degrabă spre celebrele anamorfoze, deoarece privilegiile „oglinditului” sunt multiple”) sunt, explicit, tributare faptului de viață reflectat, prin intermediul scriiturii peste timp; rezultă astfel povestiri vii, toate centrate pe ideea decodată atît la început, cît și în final de carte, de a se constitui în îndrumar pentru un fiu căruia i se lasă drept depozit cea mai de preț avere, anume memoria afectivă. Nu e o idee nouă, desigur.
Literatura mărturisitoare și salvatoare a memoriei afective este văzută de Herbert Marcuse ca avînd punct de plecare la vechii greci, cei care au crezut că au descoperit astfel calea cea mai sigură și mai frumoasă de a se opune morții implacabile cu care toți oamenii plătesc pentru scurta lor viață. Privind astfel lucrurile,vedem cum textele din acest volum, teoretizate oarecum într‐un cuvînt al autorului, cu interesante trimiteri la relația icoană/ portret/ fotografie, se succed într‐un canon al fixărilor și amintirilor; pe tot parcursul cărții, naratorul re‐iterează mesajul direct și de neocolit:
„Prezentate așa cum am crezut eu de cuviință, cred că aceste portrete pot fi aripi, nu ancore, pot invita la zbor, nu la stagnare. S‐a spus că un înțelept își atinge cu adevărat ținta atunci cînd te ajută să intri în casa înțelepciunii, nu în casa înțelepciunii lui. Nu pentru că memorăm o serie de vorbe cu înțelesuri devenim înțelepți, ci pentru că reușim să umplem cu conținutul nostru de viață cîteva înțelesuri.// Nu pentru că vei citi aceste portrete vei fi mai bun, fiul meu ci doar în măsura în care ele vor trezi în tine un curent de adîncime, un sunet ce este numai al tău. //De aceea, dincolo de toate fotografiile, portretele și icoanele, te îndemn să mergi mai departe…”
Altminteri, motorul ce angrenează narațiunile din volum este cel al „călătorilor pe veșnicul drum”, altfel spus, fiecare text, pornind de la o preumblare a tatălui și a fiului, cu un anume dedesupt inițiatic adus spre „de ceurile” puștiului dornic să afle, să se umple din prea‐plinul unei vieți și/ sau al unor vieți necunoscute, fiecare text, spuneam, trimite spre imagini conservate de o laborioasă memorie afectivă, singura ce nu are nevoie, de altfel, de explicații, lăsînd totul să curgă, sub forma amintirilor interesant arcuite și corelate, în așa fel încît produsul final să se înscrie într‐o altă zonă a discursului decît cea a fixărilor propriu‐zise, chiar dacă naratorul asumat subiectiv nu se poate distanța de plăcerea mai veche a reportajului/ documentului viu etc.
Față de imaginea copilului ce urmează să plece în viață, primul text oferă imaginea„unui om” de altădată, aparent de o vitalitate unică, plin de poftă de viață și trăitor de evenimente, al cărui sfîrșit, neașteptat, avea să vină de la o sperietură de cîine; ca o contrapondere, următorul text trimite spre altfel de oameni, cei care au reflexia învingătorului, reușind să‐și lege numele de ceva: de aici se dezvoltă povestea Releului de pe Pietricica și se acumulează alte informații, unele demne de a fi puse și într‐o arhivă adevărată, nu doar sentimentală. În altă sticlire rapidă a galeriei de oglinzi, apare imaginea lui nea Costică, universitar și primar de Iași, el însuși povestitor și prelucrător de întîmplări cu oameni și pentru oameni; un narator ce face întoarceri în timp sau care are vocația întîlnirilor de tot felul vede lumea tot mereu în schimbare și îl prinde fulgurant pe Fane Australianul (zis astfel după locul în care nimeni nu credea că o să ajungă) sau pe alții dintre cei plecați, prilej de a supune unui comentariu acid întrebarea ce a făcut, în timp, carieră: unde e patria? Acolo unde e bine?
Nea Gică și apoi Bunicu intră și ei în această galerie afectivă: un tinichigiu de mașini și o istorie nu tocmai fericită cu un adaos din Kipling pe post de morală poetică, un om de altădată, povestitor, la rîndu‐i, despre vremuri trecute, în care războiul și anii comunismului sunt în prim plan; e un prilej pentru naratorul colocvial să introducă și inserturi anecdotice, cum ar fi acea pildă a ultra‐bogatului ce arată condițiile de îndeplinit pentru a te îmbogăți. Urmează un text ce fixează resorturile unei întîlniri, peste timp, cu bătrîna dirigintă, morala fiind aceea a „călătorilor pe veșnic drum” și a întîietății vîrstei de elev față de toate celelalte etape ale vieții; apoi vine un portret al catolicului Marcel, dintr‐un sat de pe Siret, cel care a cîștigat mai întîi o mașină la pe un carnet de CEC, după o copilărie sărăcăcioasă, știind apoi să adapteze profitabil o învățătură din Cipru pe meleaguri moldave; trecînd întro altă oglindă, naratorul se vede pe sine însuși, pe copilul de altă dată de la Boureni, precum și pe Descălecătorul din alt ev, despre care legenda spune că ar fi ucis bourul pe malul Moldovei, chiar la Boureni. E un bun prilej de reflecții și de trimiteri de natură istorică, încununînd astfel o carte ajunsă spre final, final în care naratorul se adresează din nou copilului de azi, celui căruia i se și închină cartea, cu îndemnul „mergi mai departe”; e o carte în care raportul dintre ficțiune și realitate chiar nu are rost.
Cu toții suntem călători pe un veșnic drum; bine articulate, cu o fluență narativă pe măsură, povestirile din acest volum trimit spre un răgaz meditativ, oferind o sumă de portrete filtrate de memoria afectivă și completate de permanenta aplecare spre noutate a jurnalistului și omului de televiziune care este Petru Frăsilă."
 
Constantin DRAM
 

CARTILE MELE

Violarea libertatii de exprimare

Violarea libertatii de exprimare

 Lămuriri preliminare    Petru Frăsilă, reclamant    Condiţiile generale    După (...)

Galeria cu Oglinzi

Galeria cu Oglinzi

 RAME AFECTIVE PENTRU NIȘTE CĂLĂTORI PE VEȘNIC DRUM      "În acest nou volum al (...)

Life on a chess board

Life on a chess board

Lansarea oficiala a cartii "Viata pe tabla de sah" va avea loc in data de 15 ianuarie 2013 la ora 17:00. Eveniment (...)

Viata pe tabla de sah

Viata pe tabla de sah

 UN MEMORALIST AUTENTIC  PE O “TABLĂ DE ŞAH”A VIEŢII*     De cele mai multe ori, (...)

De la om la om

De la om la om

  DON PEDRO ŞI MORILE DE IMAGINE Neobosit, chiar enervant de energic pentru unii, prizonierul unui temperament (...)

Webdesign by